Diabet zaharat

Diabetul zaharat este o boală endocrină cronică în care nivelul de glucoză (zahăr) din sânge crește semnificativ.

Glucoza este principala sursă de energie pentru oameni; provine din alimente și este necesară pentru funcționarea corectă a țesuturilor și organelor. Insulina, un hormon produs de pancreas, ajută glucoza să intre în celule și acționează ca o „cheie" care deschide „ușa" celulară. Când pancreasul nu produce suficient hormon sau organismul nu-l poate folosi eficient, se dezvoltă diabetul.

Boala nu are vindecare, dar poate fi controlată cu medicamente. Diabetul necontrolat sau slab controlat este asociat cu consecințe grave asupra sănătății—complicații: afectarea țesuturilor și organelor, inclusiv a inimii, rinichilor (nefropatie), ochilor (retinopatie), urechilor (pierderea auzului) și nervilor (neuropatie diabetică); amputații ale membrelor (picior diabetic), boala Alzheimer, depresie, boli dentare.

Grupa diabetului zaharat include mai multe boli endocrine (sau tulburări metabolice): diabet de tip I, diabet de tip II, diabet gestațional (se dezvoltă doar în timpul sarcinii). Prediabetul este o tulburare precoce a metabolismului carbohidraților (nivelurile de zahăr din sânge sunt mai mari decât în mod normal, dar nu suficient de ridicate pentru a fi clasificate drept diabet), care, dacă nu este controlată, se poate transforma în cele din urmă în diabet de tip II. Prediabetul și diabetul gestațional sunt considerate afecțiuni potențial reversibile.

Tipurile mai puțin frecvente de diabet includ:

• diabetul monogenic (MODY, Maturity-Onset Diabetes of the Young, diabet de tip adult la tineri) este un diabet determinat genetic cauzat de mutații ale diferitelor gene. MODY reprezintă până la 4% din toate cazurile de diabet;
• diabet asociat cu fibroza chistica (fibroza chistica), o forma de diabet frecventa la persoanele cu aceasta boala;
• diabet zaharat medicamentos sau chimic – apare după transplantul de organe, în timpul tratamentului HIV/SIDA sau în timpul terapiei cu glucocorticosteroizi.

Diabetul insipid este o boală rară (tratabilă) în care organismul produce multă urină (poliurie). Este cauzată de secreția insuficientă a hormonului antidiuretic (ADH) sau sensibilitatea insuficientă a rinichilor la acesta.

Începând cu 2019, prevalența la nivel mondial a diabetului zaharat este estimată la 463 de milioane de cazuri. Numărul de pacienți cu această boală este de așteptat să crească la 578 milioane până în 2030 și 700 milioane până în 2045 (o creștere de 25% și, respectiv, 51%). Tot în 2019, diabetul a fost a noua cauză de deces, cu 1, 5 milioane de decese cauzate direct de boală.

Motive

Diabetul de tip I este o boală autoimună în care sistemul imunitar al organismului atacă și distruge celulele pancreasului care produc insulină, rezultând o deficiență absolută. Boala apare cel mai adesea la copii, dar se poate dezvolta la orice vârstă. Cauza exactă este necunoscută, dar se crede că o combinație de factori: predispoziția genetică și factorii de mediu (nu sunt pe deplin determinați) joacă un rol cheie. Pacienții cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să compenseze zilnic deficitul de insulină, motiv pentru care se numește diabet insulino-dependent.

Diabetul de tip II - cel mai frecvent tip de boală, „rezistent la insulină" - este asociat cu absorbția afectată a glucozei: transportul insulinei și glucozei în celule este întrerupt, ceea ce provoacă hiperglicemie (niveluri crescute de glucoză din sânge). Strict vorbind, diabetul de tip II apare din două motive interdependente: pancreasul nu produce cantitatea normală de insulină pentru a regla nivelul zahărului din sânge, iar celulele (grăsimea, mușchii, ficatul) devin rezistente la acesta și nu primesc suficientă glucoză. De ce se întâmplă acest lucru nu este complet clar, dar se știe că un rol cheie în apariția bolii este jucat de predispoziția genetică (variantele genetice ale unei persoane, antecedentele familiale de diabet de tip II), excesul de greutate și un stil de viață sedentar ( cu toate acestea, nu toate persoanele cu diabet de tip II sunt supraponderale). Boala se poate dezvolta la orice vârstă (chiar și în copilărie), dar cel mai adesea apare la persoanele de vârstă mijlocie și în vârstă.

Diabetul gestațional apare la femei (fără diabet) în timpul sarcinii din cauza rezistenței la insulină sau a scăderii producției de acest hormon. De asemenea, se caracterizează prin hiperglicemie. Simptomele bolii pot fi minore, dar cu HD, mama crește riscul de preeclampsie, depresie și operație cezariană, iar bebelușul crește riscul de hipoglicemie (scăderea zahărului din sânge), icter și greutate mare la naștere. În plus, pe termen lung, copilul prezintă un risc mai mare de a fi supraponderal și de a dezvolta diabet de tip II.

Factori de risc

Factorii care cresc riscul de a dezvolta diabet variază în funcție de tipul de diabet.

Factorii de risc pentru diabetul de tip I includ:

• istoric familial de diabet de tip I (rudele apropiate au boala - părinți, frați, surori);
• afectarea pancreasului (infectii, tumori, interventii chirurgicale);
• prezența autoanticorpilor;
• stres fizic (boală, intervenție chirurgicală);
• boli cauzate de virusuri.

Factorii de risc pentru diabetul de tip II (și prediabet) includ:

• istoric familial de diabet de tip II;
• etnie (afro-americanii, hispanicii și alte grupuri etnice au un risc mai mare);
• supraponderali;
• hipertensiune arterială;
• HDL scăzut, trigliceride ridicate;
• stil de viață sedentar;
• diabet gestațional;
• sindromul ovarului polichistic;
• boli de inimă, istoric de accident vascular cerebral;
• fumat.

Factorii de risc pentru diabetul gestațional includ:

• antecedente familiale de prediabet sau diabet de tip II;
• supraponderali;
• etnie (afro-americanii, hispanicii și alte grupuri etnice au un risc mai mare);
• istoricul personal al GD;
• varsta peste 25 de ani.

Simptome

Simptomele diabetului de tip I:

• sete puternică;
• urinare frecventă;
• vedere încețoșată;
• oboseală;
• pierdere în greutate inexplicabilă.

Simptomele apar destul de repede - în câteva zile/săptămâni de la debutul bolii. Uneori se vorbește despre dezvoltarea unei afecțiuni care pune viața în pericol - cetoacidoza diabetică, care necesită îngrijiri de urgență. Semnele sale: miros de acetonă din gură, piele uscată, înroșire, greață, vărsături, dureri abdominale, dificultăți de respirație, tulburări de concentrare și atenție.

Simptomele diabetului de tip II:

• sete puternică;
• urinare frecventă;
• oboseală;
• vedere încețoșată;
• amorțeală în zone ale corpului, furnicături în brațe sau picioare;
• ulcere cu vindecare lenta sau nevindecatoare;
• infecții frecvente (gingii, piele, vaginale);
• pierdere în greutate inexplicabilă.

Simptomele se dezvoltă lent, pe parcursul mai multor ani, și pot fi ușoare, așa că o persoană nu le acordă atenție. Mulți oameni nu prezintă simptome caracteristice diabetului și nu se adresează prompt unui medic.

În cazul diabetului gestațional, semnele și simptomele caracteristice diabetului sunt adesea absente. Merită să fiți atenți la creșterea setei și la urinare frecventă.

Diagnosticare

Principala metodă de diagnosticare a diabetului de tip I și II este determinarea nivelului de glucoză din sânge. Medicul dumneavoastră vă poate sugera unul dintre aceste teste:

• analiza glicemiei a jeun - după 8-12 ore de post;
• analiza pentru hemoglobina glicata - în orice moment, arată nivelul mediu de zahăr din sânge în ultimele două-trei luni, măsoară procentul de zahăr din sânge asociat cu hemoglobina;
• test aleatoriu al glucozei - în orice moment, indiferent de aportul alimentar, o glicemie de 200 mg/dL - 11, 1 mmol/L sau mai mare indică diabet;
• test oral de toleranță la glucoză - măsurarea se efectuează pe stomacul gol, apoi vi se cere să beți un pahar cu apă cu glucoză dizolvată în el, măsurarea se repetă după 1 și 2 ore.

Dacă se suspectează diabet de tip I, sângele este testat suplimentar pentru prezența autoanticorpilor. Pentru a diagnostica diabetul gestațional, se efectuează un test de glicemie a jeun, iar diagnosticul este confirmat cu ajutorul unui test oral de toleranță la glucoză.

Un pacient diagnosticat cu diabet poate necesita consultarea unor medici de specialități conexe: oftalmolog, cardiolog, urolog, nefrolog, psihoterapeut și alții.

Tratamentul diabetului zaharat

Tratamentul — monitorizarea nivelului de zahăr din sânge, terapia cu insulină, terapia medicamentoasă cu medicamente pentru scăderea glicemiei — depinde de tipul de diabet. Este completată de o alimentație adecvată, menținerea unei greutăți normale și activitate fizică regulată.

Tratamentul pentru diabetul de tip 1 include terapia cu insulină (injecții cu insulină sau utilizarea unei pompe de insulină), testarea frecventă a glicemiei și numărarea carbohidraților; Diabet zaharat de tip II - în primul rând modificarea stilului de viață (scădere în greutate, activitate fizică, alimentație sănătoasă), controlul zahărului din sânge, colesterolului și tensiunii arteriale, medicamente hipoglicemiante, terapie cu insulină.

Tratamentul diabetului gestational presupune in principal ajustarea dietei, asigurarea activitatii fizice regulate si monitorizarea atenta a glicemiei; Terapia cu insulină este prescrisă numai în unele cazuri.

Dacă prediabetul este diagnosticat, este foarte important să respectați un stil de viață sănătos, să mâncați corect și să vă normalizați greutatea. Exercițiile fizice (cel puțin 150 de minute pe săptămână) și pierderea a doar 7% din greutatea corporală pot ajuta la prevenirea sau cel puțin întârziarea dezvoltării diabetului de tip 2. Dacă aveți în continuare un risc ridicat de tranziție de la prediabet la diabet, aveți boli cronice (cardiovasculare, boală hepatică grasă non-alcoolică, sindromul ovarului polichistic), medicul dumneavoastră vă poate prescrie medicamente pentru scăderea glicemiei, medicamente pentru controlul nivelului de colesterol și medicamente antihipertensive. .